un roman la Paris

Cand ajungi in gara din Paris
(care din ele nu conteaza)
te uimeste coloritul figurilor, zarva din jur si mai ales
nesfarsitele pasaje subterane.

Daca e sa facem o comparatie a metrourilor, cel din Stuttgart este mult mai bine conceput si pentru a schimba de la o linie la alta nu trebuie sa te pierzi prin coridoare marcate mai mult sau mai putin si urat mirositoare. Insa Metroul din Paris a fost construit cu aproape un secol inaintea celui din Stuttgart si au sapat atatea tuneluri ca uitandu-te pe o harta iti vine sa crezi ca exista un Paris dublat la subteran.

Cert e ca iti doresti imediat sa petreci cat mai putin timp in metrou si cat mai mult afara.
Afara, unde curge Sena si te poti plimba cu vaporasul, afara unde cafenele si localurile isi intind masutele direct in calea pasilor tai, afara unde intalnesti tot felul de oameni si pentru ca trotuarele sunt in general inguste, trebuie sa ii atingi sau chiar sa ii iei im brate pentru a trece cu brio unul pe langa celalalt.

Daca vii din Stuttgart, unde ai fost obisnuit cu larghetea spatiului pietonal si distanta minima pe unde sa poate trece doua carucioare cu copii, trotuarele vechiului Paris ti se pot parea un abuz la intimitate.
Aici vine cineva din fata si trebuie sa faci loc, colo sunt doua masute unde somnorosii servesc o cafea cu privirea catre strada, ca si cum s-ar uita la un spectacol, la capatul strazii cateva dame traverseaza, desi au rosu.

Cred ca de fapt acesta e farmecul Parisului,
sa admiri spectacolul strazii, 
sa treci repede si "ilegal" prin fata masinilor si ele sa te "crute" pentru ca in fond si tu esti un om,
sa iti iei sandwich-ul si o sticla de vin si sa faci pick-nick pe malul Senei,
Sa dai 5 euro pe un cappuccino dar 1 euro pe o carte de cultura.
Sa mergi la restaurant si sa nu pleci cu stomacul plin insa cu simturile satisfacute
si sa te plimbi pe stazi unde buticurile care expun in vitrine lucruri deosebite mai exista. 

Mai mult decat un oras al legii, Parisul e un oras al oamenilor.

Si daca totusi, dupa atat "salbaticie" descrisa te incumeti sa mergi la Paris sunt cateva locuri pe care nu trebuie sa le ratezi.
Ia macar odata masa in cartierul Latin,
incearca un Fondue frantuzesc,(o mancare cu branza care se topeste si se serveste cu salata si cartofi)
fa o plimbare nocturna prin orasul luminilor,
ia metroul automatizat pe care il poti "conduce" chiar tu de pe locurile din fata,
lasa-te uimit de "La Defense", unde zgarie norii si forma cladirilor parca te fac sa te simti in Start Trek sau alta lume
viziteaza muzee - caci in Paris ai de unde alege,
relaxeaza-te 10 minute in gradinile Luxembourg sau pe malul Senei
urca pe scari in Turnul Eiffel,
plimba-te pe Champs d'Elysee si observa magazinele si lumea din jur.

Si daca esti roman trebuie sa vezi neaparat si atelierul lui Brancusi.
Se afle in cadrul centrului Georges Pompidou, in mijlocul orasului. Intrarea este libera.
Desi atelierul este amenajat ca o replica a celui original el nu reda pe deplin atmosfera creativa si oarecum dezordonata in care s-a manifestat marele artist.

Exponatele cu proportiile lor aproape perfecte, pestii plutitori de piatra, coloana sarutului, nou nascutul sau muzele, toate te vrajesc.

Si de ce sa nu profiti si de moda de la Paris,
daca ai in plan se merita sa achizitionezi si articole vestimentare.
Preturile sunt similare celor din europa iar modelele sunt feminine , sau masculine dupa caz, mai diverse si cu multa personalitate.

Parisul e un oras complex, vechi si modern in acelasi timp,
mizerabil dar si frumos, civilizat dar uneori si saracacios.
Parisul nu este un oras bibelou, care sa fie curatat de praf si lasat pt a fi admirat,
Nu este un oras care sa te dea pe spate.
E e un oras pulsand de viata, mai grea sau mai boema, plin de cultura, e un oras cu multi locuitori de multe feluri si cu diverse probleme, e un oras in care dupa o anumita ora trebuie sa fii in locuri sigure insa e unoras care te farmeca.

Asa ca nu va pot ura decat "Bon voyage!"
:-)

Pledoarie pentru ie

De ce îmi place ia româneasca ?

Îmi place pentru ca e româneasca,
dar și mai mult îmi place pentru e ca e simpla, esență,
atrăgătoare, decență.

Pentru a croi o ie nu îți trebuie tipare sofisticate, nici curbe dificile, nici scalari in funcție de mărimi.
Pornești de la o fâșie de pânză,
pe care ai vrea sa o folosești integral.
pentru ca a fost țesută cu mana,
cu răbdare și cu drag;
sau poate e o mătase scumpa
și nu dorești
sa irosești
Cu mai  puțin de zece tăieturi drepte poți crea o IE,
nici un petic nu e aruncat
apoi pune-le cap la cap

Croiala IE - material necesar aproximativ 50cm x 350cm sau 100cm x 175cm

Aranjarea bucatilor - cod de culori

rezultatul final

Daca va place poezia

puteți așterne pe pânză povesti

cu flori sau pasări sau cocoși

spice de aur, flăcăi voioși

ilene cosânzene, stele

și multe alte cele.

Ia acoperă trupul, oferă decenta și protecție

însă pânza fina lasă sa se întrevadă, sa se ghicească

misterul.

Îmi place sa port ii pentru ca ma fac sa ma simt bine, feminina și românca.

Îmi place sa fac ii sau haine inspirate din tiparul iei pentru ca sunt ușor de tăiat, ușor de îmbinat si consumul de material textil(implicit si costul) este optimizat la maxim.

Prefer hainele făcute de mana, chiar de mine,

pentru ca sunt unice și pentru nevoile mele 

și nu au caracterul producțiilor de duzina, 

realizate cu forța de munca cine știe cat de corect plătita,

cu materiale de cine știe ce fel de proveniența.

și a căror cumpărare mai mult contribuie la profitul unei multinaționale

și nu al oamenilor de lângă mine.

Va doresc și vouă mult drag de toate și o ie sau chiar o cămeșa in care sa va simțiți special.

Pentru mai multe modele puteți vizita semne-cusute