Aveti vreun prieten sau vreun vecin profesor la tara ?
Ati avut ocazia sa aflați ce dificultăți sau probleme întâmpină un astfel de cadru didactic dar mai ales elevii lui ?
La scolile rurale din Romania ajungi greu, iarna, zapada blocheaza drumurile iar toamna si primavara e noroi. exista impedimentul fizic pentru a ajunge la scoala.
Iar aceasta nu e singura problema.
Elevii provin in general din familii modeste, cu multi membri si venituri mici. De multe ori ei trebuie sa munceasca pentru a aduce bani in casa sau trebuie sa se ocupe de activitati gospodaresti, lucruri care ii impiedica sa mearga regulat la ore. Uneori nu pot ajunge la scoala pentru ca nu au ghetute sau o haina mai groasa. In cele mai grave cazuri se ajunge la abandon scolar. Unicef a realizat un studiu foarte pertinent despre cauzele abandonului scolar in Romania pe care il puteti gasi aici:
www.unicef.ro: copiii-care-nu-merg-la-scoala
Si unde mai pui ca profesorii care ajung la sate au o foarte scazuta motivatie
- trebuie sa faci naveta, pentru unii si zeci bune de km, iar aceasta e sau nu e decontata.
- conditiile de munca sunt de multe ori neprielnice, imaginati-va cum e sa scrii la tabla cu manusi si cu suman pe noi, pentru ca e ger in clasa. Dar oare cum e sa dai un extemporal in asemenea conditii ? Te poti concentra? ti se misca mana pe foaie in forma scrisului?
- daca unele scoli au fost renovate cu geamuri bune si incalzire, tot mai lipsesc materiale didactice actuale( calculatoare, harti, atlase, dictionare, truse de studiu, truse experimentale, echipament pentru sport, imprimante etc) si sa nu mai vorbim despre metodele didactice moderne si adaptate vietii de acum.
Va propun un joc:
Haideți sa ne imaginam ca suntem invatator sau profesor debutant. Obținem nota decenta la examenul de titularizare insa pentru ca nu sunt posturi in oraș suntem repartizați intr-un sat la 49 de km depărtare.
Începe anul școlar si ajungem, cu entuziasm, la scoala. Acolo ne întâmpină colegii si elevii.
Observam ca mai bine de 60% dintre copii provin din familii roma.
Preluam elevii clasei a lV-a, 32 la numar.
In clasa se respecta proporți de 60% + si încă de la primele cuvinte sesizam dificultatea celor mici de a vorbi limba romana. In familiile lor vorbesc doar romani iar părinții majoritatea sunt analfabeți asa ca nu ii pot deloc ajuta pe copii la temele școlare.
Deja te străfulgeră gândul ca la sfârșitul anului va fi examinarea si ei trebuie sa se prezinte pregătiți.
Cu fiecare săptămână care trece, observi si mai bine lipsurile la Citire, Scriere si mai ales Matematica. Copii sunt însa buni la La limba Romani , unde au mers chiar la olimpiada, la desen si muzica. Învățătorul anterior avea si el dificultati acasa iar uneori le dadea celor mici o tema de desenat si ii lasă pret de ceva timp singuri sa o rezolve, in timp ce el pleca.
Oare cum sa ii facem pe copii sa recupereze lipsurile ?
Scoala nu are xerox iar ei nu prea au carti.
In plus, vreo 7 din ei lipsesc frecvent si ocazional mai sunt si altii.
De la saptamana la saptamana lectiile avanseaza foarte greu.
Examinarea se apropie cu pasi repezi.
Intrebare: care crezi ca va fi deznodamantul ?
Acesta a fost doar un exercitiu de imaginatie.
Cine stie de de multe alte situatii dificile exista si cati copii au dificultati in a accesa o educatie normala.
Acesti copii sunt invizibili pentru ca nu sunt ai nostri si de cele mai multe ori nici macar in vecinatatea noastra. Desi si la oras exista multe lipsuri.
Insa acesti copii pot fi in 10 ani ori someri sau asistati sociali ori mesteri, brutari, constructori, sau poate chiar invatatori in satul lor.
Vrem ca ei sa aduca plus de valoare in societate si sa isi poata castiga decent existenta sau ii lasam sa devina o povara - care primeste ajutoare, care nu stie sa scrie si sa citeasca, care prezinta un risc mai mare spre delincventa, care ... care ... ? si lista poate continua.
Noi, adica eu si prietenii mei, ne dorim din copii de azi viitori medici, actori, frizeri, ingineri, gradinari, tamplari, profesori, muncitori, tesatori, pictori, fermieri
de aceea, in timpul liber, am ajutat cativa elevi sa inteleaga mai bine matematica si nu numai. Am mers la muzeu impreuna si am vorbit despre orientarea in cariera.
Ne-am intalnit doar de cateva ori, din pacate ( va amintiti de drumurile inzapezite ) insa copii au fost dornici sa invete si au inregistrat progrese.
Activitatile le-am organizat dupa reguli stabilite de comun acord
Calculele cu fractii, problemele geometrice si ecuatiile au fost insotite de jos si dialog, apa pentru hidratare si cate o gustare (banane sau biscutiti)
Iar pentru ca am fost mai multi am cautat o sala unde sa putem cu totii sta si invata si societatea ne-a oferit oportunitatea.
In plus am primit acces, din partea Asociatiei Astronomice Pluto si organizatorilor, la Muzeul iluziilor care s-a dovedid a fi o experienta fascinanta atat pentru adulti cat si pentru copii.
Si s-a dovedit ca iluziile magice erau de fapt experimente pur științifice.
Aceasta a fost povestea experientei noastre si ne-am bucurat sa putem da un ajutor, cat de mic pentru ca noi credem ca pic cu pic se face marea si de la noi, toti, vine schimbarea.
Va imaginati ce beneficiu enorm am castiga noi ca societate daca fiecare ar darui macar doua ore pe luna din cunostiintele si intelegerea sa cuiva mai mic si in devenire ?
Gaseste si tu copilul acela "invizibil" din vecinatatea ta si ajute-l, chiar si cu o farama !
