Botosani

Am ajuns pentru prima oara in Botosani, un oras uitat de glorie si bogatie, cum zic publicatiile din ziua de azi
dar un oras pe care l-am descoperit cu placere.

Inceput de septembrie cu soare puternic si cald.
Asta insa nu ne-a impiedicat sa parcurgem in voie si al racoare strazile centrale, ori la umbra numerosilor arbori ori prin multele parcuri pe care urbea le are.
In botosani exisa foarte multe cladiri vechi si frumoase, construite pe vremea cand de aici se nasteau mari oameni ai Romaniei.
Probabil aglomerarea aceasta de genii a contribuit la cresterea orasului.
Si daca va intrebati care sunt aceste personalitati inafara de Mihai Eminescu va expun o scurta lista

• Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoșani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician.
• Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoșani - d. 9 martie1944, București), biolog darvinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român.
• Constantin Gane (n. 1885 - d. 1962), scriitor și istoric, asasinat de comuniști în închisoarea de la Adjud.
• Octav Onicescu (n. 20 august 1892, Botoșani - d. 19 august 1983, București) matematician, întemeietor al școlii românești de teoria probabilităților.
• George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța), compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român.
• Barbu Lăzăreanu (1881–1957), istoric literar, publicist, membru titular al Academiei Române (1948), doctor în filologie.
• Ștefan Luchian - (n. 1 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani - d. 28 iunie 1916, București), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.
• Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872 - d. 3 aprilie 1944), pictor realist român și activist politic de stânga.
• Părintele Cleopa (n. 10 aprilie 1912, com. Sulița, județul Botoșani; d. 2 decembrie 1998, Mănăstirea Sihăstria) arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria, renumit trăitor al credinței ortodoxe, scriitor și filosof.
• Patriarhul Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpașu (n. 7 februarie 1915, com. Tocileni, județul Botoșani; d. 30 iulie 2007, București) a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007;
• Grigore Alexandru Ghica (n. 1807- d. 1867), a fost ultimul domn al Principatului Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica.
• Georgeta Damian (n. 14 aprilie 1976, Botoșani), canotoare, cvadruplă laureată cu aur la Sydney 2000 și Atena 2004.
• Elisabeta Lipă (n. 26 octombrie 1964), canotoare, multiplă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice, mondiale și europene;
• Mihai Mălaimare (n. 1950), actor, inițiator și director al Teatrului Masca din București;
• Dimitrie Brindza (n1846 - d. 1895) - naturalist si fondatorul gradinii botanice din Bucuresti

Desi in a doua jumatate a secolului 19 Botosani-ul a inceput sa isi piarda din insemnatate si puterea economica, din cauza constructiei cailor ferate nefavorabile urbei, orasul mai poarta totusi insemnele vietii nobile si asezate de provincie.

Spre deosebire de alte orase ale Moldovei in Botosani exista o multitudine de case memoriale si muzee, cladiri istorice si de patrimoniu iar procentul celor reabilitate este insemnat.

Ca turist poti vizita Muzeul Orasului, Muzeul Etnografic, casa lui Nicolae Iorga, Parcul Mihai Eminescu, Pietonalul central, zona centrului Vechi - ce arata exact ca una din pietele multor orasele din vest, Biserica Uspenia, monument istoric unde a fost crestinat Mihai Eminescu, Biserica Sfantu Gheorghe - impresionanta prin stilul cladirii si turnul de la intrare is zona verde ce o imprejmuieste, biserica spitalului judetean, impodobita cu oua incondeiate, vase cucuteniene si caramida decorativa.

In Botosani simti ca orasul este pentru oameni, exista numeroase spatii umbrite, trotuare generoase, fantani la fiecare tronson de blocuri, trotuare pavate si treceri la nivel pentru carucioare si biciclete

Aproape de Botosani se afla Ipotesti-ul lui Eminescu unde veti gasi un complex muzeal bine amenajat cu casa memoriala, casa Muzeu Etnografic, biserica familiei, amfiteatru pentru manifestari culturale si chiar posibilitati de cazare.

De la Ipotesti se ajunge rapid la "Lacul codrilor albastru" incarcat cu flori de nufar.

Soseaua pana acolo este acceptabila, sa ii spunem, apoi se merge pe o alee amenajata cu bancute, cosuri de gunoi si inscriptii

Iar daca vi se face foame si doriti sa aveti parte de o experienta deosebita si delicioasa trebuie sa incercati mancarurile de la Popasul Cucarani - mancaruri specifice cu ingrediente din productie proprie - fructe, legume, carne. Mesele sunt asezate intr-o livada de meri, printre copaci iar cei mai nastrusnici pot chiar sa deguste bunatatile in carute

Recunostiinta

Stuttgart, 3 aprilie 2017,

Cateodata uit cat de multe lucruri bune sunt in viata mea

Sunt bucuroasa ca nu am alergii si pot mirosi parfumurile florilor si ale copacilor primavara

Sunt o norocoasa ca am un balcon plin de verdeata cu canapea si ma pot bucura de soare si de aerul curat (caci in fata casei nu trece nici o strada cu trafic iar la doua case mai in deal incepe padurea)

Sunt bucuroasa ca am un acoperis deasupra capului si inca are in el multe lucruri dragi mie

Sunt bucuroasa ca am haien frumoase si mai bucuroasa ca imi pot face singura altele

Sunt bucuroasa sa vad cum cresc sub ochii mei rosii si ardei, menta si leustean, zmeura si capsuni
Si mai bucuroasa sa le pot savura

Sunt foarte norocoasa ca in fiecare zi imi pot face plimbarea pana si de la serviciu pe un drum ce ma poarta printre gradini si lanuri

Sunt foarte norocoasa ca pot intelege si comunica cu oameni in mai multe limbi
si ca pot citi carti din diferite culturi

Sunt foarte bucuroasa ca sunt sanatoasa

Sunt foarte bucuroasa ca pot citi, ca stiu ca exista foarte multa informatie utila si ne e la indemana, doar sa o cautam

Sunt bucuroasa ca pot calatori, ca ma pot misca in voie, ca ma pot apleca, ridica si dansa

Sunt bucuroasa ca am putut sa fac si sa experimentez multe din lucrurile pe care mi le-am dorit:
sa pictez pe matase, sa fac felicitari de hartie decupata, sa imi fac o mica gradina, sa investighez algoritmi, sa modelez lut, sa croiesc, sa fac yoga

Sunt bucuroasa pentru bucuriile pe care le-am avut dar si pentru tristetile pe care le-am depasit

De continuat ...

Italy

This week-end we experienced Italy.
The stay was short but full of taste, sun and charm.

We decided to reach Pinerolo by using the toll free roads (since last time we had to pay around 40 euros) The way, even if it was shorter, it took aprox. 1 hour more, but if you are used with such roads (passing through villages and fields - like in Romania) and have nice weather, you can really enjoy such a trip.

The scent of fresh mown hay and of linden trees, the afternoon sunlight, the murmur of rivers, the colors of the old and new houses, the tranquility of people sitting in front of the yard and having a chit-chat, the taste of golden ripe apples all these made it a very pleasant ride.

But one needs a certain "eye" to be able to enjoy such things.
You need to be able to give from your time, you need to be patient with the the bikers on the street and not only, you need to drive slower so that you can shortly look left or right, you need to stop using the AC and let the breeze from the fields come in.
And to stay practical, these king of ways should not be very long.

Because I mostly relaxed and helped with navigation the pictures you will see are just taken from internet (according to my memories and most prominent impressions)

 

reminded me of Monet

poplars

Novara

Rice fields in Novara region

The rivers we crossed were so beautiful - I felt like stopping and having a bath - just like these guys :-)

and there was a lot of construction material - river stone

local materials were used in construction since ages - here is Cantina dei Santi - Novara (~1400). This we did not visit but in my attempt to expose the sustainable way of building, I found this picture. It stroke me especially because the king in the middle resembles to the personages painted on our monasteries

Cantina_dei_Santi 

And here I would make a short parenthesis.

Someone, referring to the Romanians in Italy, was saying "Romanians are like Coca Cola, you find them everywhere". I laughed but then I realized how true that was when, listening to Radio Torino International, I heard not only Romanian music but also speech.

But why are so many Romanians (at least in that part of Italy where we've been) ? I asked myself.

I found 2 big reasons.

Life in Italy is very similar to the one in Romania - they seem to like the sun, the good wine, and having fun (and as a German colleague was saying: "I think they like it too much") Everywhere is full of color, flowers, hum, but also many building in disrepair. Streets are as bad as in other places (see Romania) and people don"t seem to hurry anywhere. 

On top of that the weather is very nice and whether you have your own garden or you buy from (the widely spread and not expensive) local farmers the fruits, vegetables and other products are very tasty. 

And let's not forget the easiness to learn Italian for a Romanian. As a kid in school I was watching cartoons on Italian channels in Italian so the benefit of it is that now, as a grownup I can understand it and even speak a bit and this without staying there and without any school. So I imagine adapting to Italy comparing to Germany is much easier for a Romanian.

Another reason for which I found in Torino area (IT) a lot of people from Galati area (RO), I think, it has economical roots. Galati was a big industrial center - at least before revolution - after that everything, or big part of it, closed so many people, working for that industry remained without job.

On the other side the northern part of Italy has similar profile - well industrialized area that could absorb qualified or semi qualified working force.

So here we are, complete families, villages, relocated from Namoloasa to Pinerolo.

And you would be surprised to see that they all watch Romanian TV Chanels, eat food imported from Romania and have their community - which, because of the language resemblance, is very connected to the Italian one.  

At least this was my feeling.

Italian style - artisan, colors, sun and a certain "laissez faire, laissez passer"

jurnal de calatorie - Dresda

Cand ajungi la Dresda parca ai o senzatie de deja-vu,
mai ales daca vii dintr-o tara fosta comunista.
Dresda a stiut, dupa distrugerile celui de al doilea razboi mondial, cum sa imbine intr-un mod armonios mostenirea si trecutul german cu ideologia socialist comunista.
Rezultatul este un oras aerisit, cu multe spatii verzi, cu blocuri mamut dar si cu multe cladiri istorice, cu Elba si promenadele ei, cu industrie dar si o viata culturala activa.

Incepand cu secolul XVIII orasul incepe sa se dezvolte putenic sub conducerea ducelui si electorului de Saxonia August cel Puternic. Acesta aduce la curtea sa renumiti artisti, muzicieni si oameni de stiinta.
Tot in timpul lui se fondeaza Salonul Matematic si Fizic gazduit in cadrul castelului Zwinger, salonul continand o colectie de instrumente de masurat lungimi, unghiuri, densitati, timpul. In salon exista si la ora actuala lupe, microscoape, masini de creat vid, globuri pamantesti si ceresti, ceasuri solare, ceasuri cu pendul, un prim sistem tip baterie si un calculator din 1750.

August cel puternic a sustinut educatia si stiinta in randul maselor, a promovat cultura si folosirea tehnicilor avansate ale acelor vremuri
Palatul Zwinger fiind nu numai loc pentru Salonul Stiintific dar gazduia si sarbatori sau festivitati la care intreg poporul putea fi spectator.

La inceputul secolului XIX, cand a aparut motorul cu aburi, Saxonia va vedea oportunitata astfel incepe sa se construiasca reteaua de cale ferata si chiar locomotive si trenuri.
Zona Dresdei incepe sa se dezvolte economic datorita producatorilor de masini, tigari, echipamente medicale, procesarii mancarii si bancilor. Dresda a fost primul stat liber al Saxoniei si pana in 1933 un centru al artei moderne europene.

Dar a venit al doilea razboi mondial care a fost devastator pentru acest frumos oras european.
In februarie 1945, cand germanii deja pierdusera razboiul, asupra Dresdei se abate un bombardament nemilos al aliatilor. Statele Unite si Anglia vor arunca tone de explozibil si bombe incendiare aproape 3 zile la rand. Orasul a fost distrus aproape in totalitate si zeci de mii de civili au murit.

Dupa razboi incepe perioada dominatiei rusesti.
Orasul incepe sa se reconstruiasca, Se adopta insa stilul preponderent socialist.
Din fericire cladirile importante, palatul regal, opera, catedralele, muzeele sunt recladite dupa vechile planuri sau macar avand vechile fatade.

Dresda isi pastreaza locul de oras fruntas industrial in tot acest timp.
Dupa caderea zidului Berlinului si alipirea la Germania de Vest se continua reconstruirea monumentelor.

In 1994 incepe reconstruirea catedralei Sfintei Fecioare - singura catedrala din Europa avand cupola de piatra in intregime.

La ora actuala Dresda este inca in reconstructie insa este deja un oras nou, modern care isi pastreaza insa farmecul de alta data. Un oras verde, cu multa cultura, multi turisti, multa moda si bun gust, cu industrie si frumoasa Elba cu valea ei.

Impressions from Dresden

un articol foarte bun despre distrugerea-dresdei-in-1945 de Remus Cernea

Scrisoare de 8 Martie

Draga mea bunica,

Imi aduc de multe ori aminte crampeie din copilarie si, desi imi petreceam doar verile la tara, tot ce imi trece acum prin fata ochilor nu sunt betoanele si "falnicele" blocuri ci sunt imagini din fata casei, de la camp, hraning puii sau pandind zilnic coptul vre-unei capsuni.
Imi aduc aminte ca eram mica, atat de mica ca nu puteam urca pragul cel inalt al bucatariei dintr-un pas ci trebuia sa ma sui pe el cum se suie copii mici pe pat, afara era iarna cu zapada groasa iar cineva mi-a sapat o gaura in ea. Eu ii ziceam cuptor, ciudat nu?, eram tare bucuroasa si ma staduiam de zor sa fac painici de zapada sa le pun la copt.
Iar tu, bunica draga, erai in casa si ne faceai gogosi rasucite si pudrate cu zahar, mereu un prilej de veselie. Dar si mai interesant era cand faceai acele multe tavi de cozonaci, mai ales de Paste si ii coceai in cuptorul mare din spatele casei, pe toti deodata, nu ca la bloc unde incapeau doar doi in aragaz. Si cand erau copti, mare imi era mirarea sa te vad luand o maturita nou nouta de sus din cuiul din camara si cu ea stropeai cu apa cozonacii si apoi presarai pe ei zahar.
Era o minune coaja aceea de cozonac si a fost o descoperire sa aflu cum o faceai.
Si mai faceai si niste cozonaci simpli, le ziceam ca sunt rai ca nu au nici nuca nici rahat insa cu un ou rosu si un pahar de lapte proapspat erau cei mai potriviti.
Pe masa din bucatarie statea adesea o sticla de ceai de tei iar uneori, pitite sub stergare cateva borcane cu lapte, care daca eram rabdatori se transformau in cel mai delicios iaurt.
Si-mi mai aduc aminte ca ne duceai in gradina si ne aratai noutatile acelui an. Pe rand descopeream ba o tufa de zmeura, care ne facea pielea model in liniute pentru ca mereu ne luptam sa ajungem pana si ultimele fructe, apoi descopeream ca prin via din spate puteam culege ceapa verde sau loboda, sau alte verdeturi pentru borsuri iar cel mai adesea culegeam buruieni si le tocam in diferite meniuri pentru puii scosi cam pe la Paste.
In rapa din fundul gradinii nu erau numai capsunii dar si un cires de la care nu doar fructele ma incantau ci si faptul ca ma puteam urca pana in varful lui si de acolo eram la acelasi nivel cu casa.
Camara era locul cu o multime de bunatati, nu avea decat un geam la usa, era intuneric, racoare si mirosea a carnati si afumatura atarnata de grinzi, a branza pusa la borcan si a butoaie de vin.
Iar beciul, recunosc, mai mult decat o privire piezisa nu i-am dat.
Iarna la taiatul porcului bunicul ne facea creier in hartie pe plita, iar vara bunica ne delecta (daca pot spune asa) cu un grozav bors de cartofi si loboda rosie iar apoi cu un pui proaspat cu rosii si mujdei cu mamaliguta.
Oare de ce imi aduc mai mult aminte de mancaruri ?
A .. imi mai aduc aminte ca intr-o zi, bunicii fiind plecati, am ramas noi, ceata lui Pitigoi, singuri cu scroafa care trebuia sa fete. Si dupa cum vezusem prin filme, toti doctorii cereau pentru nastere multa apa calda si prosoape, mare le-a fost mirarea bunicilor sa gaseasca cand au venit acasa un ceaun mare plin cu apa pus pe foc si un morman de prosoape pe un scaun langa cotet.
Slava domnului ca purcica a fatat fara noi :-)
In unele zile calduroase de vara mergeam cu totii cu caruta la care era inhamata Doina, si uneori cu cate un manz.
Pe noi bunicii ne luau la camp doar cand trebuia sa aducem pepeni sau porumbi de copt.
La camp era mereu cald, mirosea a iarba insorita iar noi eram in cautare de harbuji sau pepeni galbeni si copti ascusi printre cocenii inalti.(pentru cei nefamiliari cocean = tulpina plantei de porumb)
Bunicul cosea jumatate de caruta de fan prin care ascundeam cealalta jumatate cu pepeni  care apoi  ne dadeau de furca o saptamana sau doua. Era o ala-bala-portocala cu alesul urmatorului sacrificat, cei plesniti de copti erau primii, apoi cei mai parfumati si cei care sunau mai bine si la urma ultimii, Nu scapa nici unul.
Si chiar daca nu mergeam la camp si ramaneam acasa, stapani pe vietuitoare, cand auzeam caruta din capatul strazii alergam in graba catre ea sa prindem macar cateva sute de metri de plimbare.
Tare mi-a fost dezamagirea cand la un moment dat, ajungand in gara din Husi, caruta bunicului nu mai era acolo sa ne astepte. Era asa frumos sa mergem trasi de cal dar tata ne-a spus :"Acum sunteti copii mari, putem merge si pe jos pana la bunici"
Iar acum tata sau mama "Civilizatie" imi fura iar aceasta frumusete.
Ce-i drept, acum conduc masina si merg cu avionul, dar as prefera sa mai stau in spatele vre-o unei carute si sa o depasesc decat ca ele sa dispara de tot.

Oare de ce acum fac martisoare, port ie si framant mucenici in loc sa merg si eu ca lumea de pe aici intr-un club sau la fitness sau chiar la shopping ;-)
E oare incapatanarea si spiritul de a fi impotriva curentului
sau poate mai e si altceva, inradacinat acolo de la primul "cuptor de zapada"

Sarut mana tuturor bunicilor si mamelor care ne pun in suflet primele trairi, primele valori si primele amintiri.
La multi si rodnici ani !

Gustav Klimt - The Three Ages of Woman

a venit iar iarna

2012
a fost un an în care mi-am încălțat ciuboțelele și am pornit pe drumul meu.
Si la propriu și la figurat.
Stuttgart-ul e un oras mare si desi locuiesc la cateva minute cu tramvaiul de centru, drumul meu de acasa pana la serviciu trece peste câmpuri și grădini, pe lângă scoli sau grădinițe.
Primăvara plantele scot capete verzi spre soare iar copacii se îmbracă în straie cu flori.
Vara holdele de grâu se leagănă în vânt și copii veseli se bucura de rodul cireșilor.
Toamna ninge întâi cu frunze gălbui iar apoi neaua se așterne peste tot.
Câteodată e vânt aspru iar alteori florile se desfac în lumina calda.
Asa a fost drumul meu in 2012.


Acum e iarna și se apropie Crăciunul.
Eu ma bucur de zilele de concediu și de compotul de mere cu scorțișoară,
și sper ca Mosul sa vina la cat mai multi copii,
si ca sa recunosc, sper sa vina si la mine.
Dar de data asta nu îmi mai doresc jucării și nici bijuterii,
as vrea mai bine sa fiu sănătoasă, înțelegătoare, cu putere de munca si cat mai aproape de cei dragi.
Si noua tuturor sa ne aducă mintea cea dreapta și dragoste.

Strategies for Danube space - conference

This week I attended an interesting conference 
Migration im Donauraum – Chancen nutzen, Potentiale erkennen

Stuttgart - Neue Schloß

The conference was organized by the regional political forums and had guests from different associations and institutions who presented interesting topics regarding life in the danubian space.

One of the ideas was "CULTURAL ALPHABETIZATION"
this should be: admitting the differences between the cultures in danubian space, respect the diversity and understand it from all directions. Cultural exchanges should be reciprocal.
Such a phenomenon will ease the creation of a "corridor of trust" which will enable a more productive collaboration between the states.

One other important point is the LANGUAGE.
German institutions (schools / NGOs) already run projects in the danubian countries having as target familiarization of young people and professionals with german language.
(schools are open with german teaching, theater festivals with German plays)
An interesting consequence of this is that many german citizens involved in such activities discover the other lands and even decide to adopt it as SECOND HOMELAND, examples being given by the attendees of the conference

Another idea which emerged comes together with "BRAIN DRAIN" situation which is to be replaced by "BRAIN CIRCULATION/COLLABORATION".
Developed countries are seen like "brains vacuums" because the industry the posses still has potential for absorption of qualified personnel which is no available through the local citizens.
But they also face many problems concerning migration. Together with the well educated people in search of a better life a bigger percentage of less educated people emigrate
so the result economies of both states (origin and destination) will get unbalanced
on one side because substantial efforts for integration need to be made and on the other side because labor force is no longer available.
The society cohesion is also threatened
Some unmeasured and very negative consequence, MANY FAMILIES LIVE SEPARATED !
Parents which leave their children with relatives or alone and search a job in other countries.
The outcomes are devastating: children grow without family, help and support and this has a bad effect on their mental health and further development.

The proposed solution for this problems is to strengthen and improve the systems in all the countries in such a way that people could have normal and decent lives in their homeland and successful multilateral relations(cultural, economic) can be established as bridges between 2 states.
It is predicted that less migration problems will occur and the "brains" remaining in their homelands will contribute to a stronger and healthier society.

Cool summer in Stuttgart

 

Today was a relaxing rainy day with good music and colors

 somewhere over the rainbow