Botosani

Am ajuns pentru prima oara in Botosani, un oras uitat de glorie si bogatie, cum zic publicatiile din ziua de azi
dar un oras pe care l-am descoperit cu placere.

Inceput de septembrie cu soare puternic si cald.
Asta insa nu ne-a impiedicat sa parcurgem in voie si al racoare strazile centrale, ori la umbra numerosilor arbori ori prin multele parcuri pe care urbea le are.
In botosani exisa foarte multe cladiri vechi si frumoase, construite pe vremea cand de aici se nasteau mari oameni ai Romaniei.
Probabil aglomerarea aceasta de genii a contribuit la cresterea orasului.
Si daca va intrebati care sunt aceste personalitati inafara de Mihai Eminescu va expun o scurta lista

• Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoșani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician.
• Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoșani - d. 9 martie1944, București), biolog darvinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român.
• Constantin Gane (n. 1885 - d. 1962), scriitor și istoric, asasinat de comuniști în închisoarea de la Adjud.
• Octav Onicescu (n. 20 august 1892, Botoșani - d. 19 august 1983, București) matematician, întemeietor al școlii românești de teoria probabilităților.
• George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța), compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român.
• Barbu Lăzăreanu (1881–1957), istoric literar, publicist, membru titular al Academiei Române (1948), doctor în filologie.
• Ștefan Luchian - (n. 1 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani - d. 28 iunie 1916, București), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.
• Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872 - d. 3 aprilie 1944), pictor realist român și activist politic de stânga.
• Părintele Cleopa (n. 10 aprilie 1912, com. Sulița, județul Botoșani; d. 2 decembrie 1998, Mănăstirea Sihăstria) arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria, renumit trăitor al credinței ortodoxe, scriitor și filosof.
• Patriarhul Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpașu (n. 7 februarie 1915, com. Tocileni, județul Botoșani; d. 30 iulie 2007, București) a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007;
• Grigore Alexandru Ghica (n. 1807- d. 1867), a fost ultimul domn al Principatului Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica.
• Georgeta Damian (n. 14 aprilie 1976, Botoșani), canotoare, cvadruplă laureată cu aur la Sydney 2000 și Atena 2004.
• Elisabeta Lipă (n. 26 octombrie 1964), canotoare, multiplă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice, mondiale și europene;
• Mihai Mălaimare (n. 1950), actor, inițiator și director al Teatrului Masca din București;
• Dimitrie Brindza (n1846 - d. 1895) - naturalist si fondatorul gradinii botanice din Bucuresti

Desi in a doua jumatate a secolului 19 Botosani-ul a inceput sa isi piarda din insemnatate si puterea economica, din cauza constructiei cailor ferate nefavorabile urbei, orasul mai poarta totusi insemnele vietii nobile si asezate de provincie.

Spre deosebire de alte orase ale Moldovei in Botosani exista o multitudine de case memoriale si muzee, cladiri istorice si de patrimoniu iar procentul celor reabilitate este insemnat.

Ca turist poti vizita Muzeul Orasului, Muzeul Etnografic, casa lui Nicolae Iorga, Parcul Mihai Eminescu, Pietonalul central, zona centrului Vechi - ce arata exact ca una din pietele multor orasele din vest, Biserica Uspenia, monument istoric unde a fost crestinat Mihai Eminescu, Biserica Sfantu Gheorghe - impresionanta prin stilul cladirii si turnul de la intrare is zona verde ce o imprejmuieste, biserica spitalului judetean, impodobita cu oua incondeiate, vase cucuteniene si caramida decorativa.

In Botosani simti ca orasul este pentru oameni, exista numeroase spatii umbrite, trotuare generoase, fantani la fiecare tronson de blocuri, trotuare pavate si treceri la nivel pentru carucioare si biciclete

Aproape de Botosani se afla Ipotesti-ul lui Eminescu unde veti gasi un complex muzeal bine amenajat cu casa memoriala, casa Muzeu Etnografic, biserica familiei, amfiteatru pentru manifestari culturale si chiar posibilitati de cazare.

De la Ipotesti se ajunge rapid la "Lacul codrilor albastru" incarcat cu flori de nufar.

Soseaua pana acolo este acceptabila, sa ii spunem, apoi se merge pe o alee amenajata cu bancute, cosuri de gunoi si inscriptii

Iar daca vi se face foame si doriti sa aveti parte de o experienta deosebita si delicioasa trebuie sa incercati mancarurile de la Popasul Cucarani - mancaruri specifice cu ingrediente din productie proprie - fructe, legume, carne. Mesele sunt asezate intr-o livada de meri, printre copaci iar cei mai nastrusnici pot chiar sa deguste bunatatile in carute

Le Negresco - Nice - Cote d'Azur

Cine ajunge în sudul Franței, pe coasta de Azur și trece prin Nisa cu siguranță remarcă, la promenda engleză, somptuoasa clădire a hotelului de 5 stele "Le Negresco". În plus, trecătorilor români, numele cu sonoritate francezo-româna le trezește curiozitatea. Și pe bună dreptate.
 
 
 Hotelul "Le Negresco" a fost construit și adus pe culmi de glorie de către Henry Alexandru Negrescu, fiul unui hangiu din București.

Alexandru Negrescu se naște în București la 14 martie, 1870.
 
Își începe ucenicia tot aici și există dovezi că tânărul Henri ajunge și la Casa Capșa, vestită în epocă și pentru produsele de cofetărie după rețele faimosului cofetar francez Boissier. Experiența de la Casa Capșa fiind probabil decisivă în dezvoltarea lui Negrescu.
 
 În 1895 Negrescu este la Paris.
 
 în 1907 se căsătorește cu Suzanne Bianca Rădescu cu care avea deja o fiică,  
 Germaine Henriette Hélène, născuta la data de 4 decembrie 1900.  
 
 Susținut de magnați din lumea automobilelor precum  De Dion-Bouton et Alexandre Darracq  reușește să cumpere terenul pe care se afla astăzi clădirea și să ridice hotelul. Planurile acestuia sunt concepute de către arhitectul  Édouard-Jean Niermans care a ridicat și hôtel du Palais la Biarritz, transformările la hôtel de Paris Monte-Carlo, Moulin Rouge,  Casino de Paris și  brasserie Mollard de la Paris.  
 
Inaugurarea are loc la 4 ianuarie 1913, puțin înainte de începerea primului război mondial.
 
Hotelul are 440 camere, un imens candelabru  Baccarat de 4,60 metri și 16 800 cristale și marmură de carrara.
 
Hotelul este inclus pe lista monumentelor istorice de către guvernul francez din 2003 și în 2009 obține cea dea 5-a stea.  
 
 Clădirea hotelului este unul dintre rarii martori ai arhitecturii de început de secol XX. Fațadele au o temă neoclasică cu ornamente opulente asemănătoare cu cele de tip baroc.
 
 Împreună cu hotelul Sacher din Viena, Ritz-ul din Paris sau hotelul Astoria din Bruxel se încadrează printre locurile mitice ale hotelierei de lux

 În prezent locația are cinci etaje,  121 de camere și 24 de suite, nouă saloane pentru recepții și cocteiluri, salon de înfrumusețare, boutique-uri de lux, plajă privată, restaurant, bistrou, piano bar, o galerie de artă permanentă, pistă de aterizare, terenuri de tenis și golf.
 Hotelul deține un patrimoniu artistic de excepție, de la mobilier rar până la picturi și sculpturi, expuse în camere și pe holuri. Cinci secole de istorie a artei au fost reunite cu succes de Jeanne Augier în cadrul hotelului de pe Coastă de Azur.

Nice a fermecător, Le Negresco surprinzător și o promenada pe malul marii nu poate decât sa iți încânte sufletul și ochii (asta dacă nimeriți un sezon liniștit)

Un articol interesant despre viața lui Negrescu și soarta hotelului găsiți aici www.historia.ro - articol
Fotografii culese de pe internet.

Scufundarea Dunării

Când vorbim despre Dunăre - cel mai mare râu central european - nu știu dacă cineva își poate închipui ca apele acesteia se infiltrează și dispar în totalitate în pământ.
Si totuși, acest fenomen, unic în lume, se întâmpla pe cursul superior al Dunării intre localitățile Immendingen și Moehringen (de pe lângă Tuttlingen, landul Baden-Wuertemberg, Germania)

Albia Dunării - secata

In sezonul estival întreaga apa provenita din izvoarele Brigach, Breg si Donaueschingen( izvorul istoric al Dunarii) se infiltrează în solul calcaros prin crevase și grote, ieșind la suprafața la 14 km depărtare în Aachquelle (izvorul Aach - cel mai mare izvor al Germaniei cu un debit mediu de 8500m cubi/3)

Mai jos puteți vedea o reprezentare a fenomenului (fotografia unei planșe existente la locul scufundării Dunării)

Începând cu Aach, apele nu se mai cheamă Dunăre ci râul Aach (numele lui venind de la orașul în care se afla, proveniența apelor aflându-se mult mai târziu). Acest râu se varsă în lacul Konstanz și mai departe în râul Rin care se îndreaptă către Marea Nordului.
In felul acesta "mama Dunărea îl întărește pe tatăl Rin" dar chiar și asa, în sezoanele ploioase (i.e. primăvara) nu tot fluxul de apa poate fi absorbit asa ca o parte din el își continua drumul către Marea Neagra. Dacă ajungeți la locul scufundării când râul este secat dovada curgerii lui se vede în aluviunile aduse de ape și ramase agățate în copaci la înălțimi chiar și de peste 3m.

Prima scufundare/infiltrare totala a Dunării a avut loc în 1874 (după interzicerea astupării gaurilor de scurgere)

In 1877, pe 9 octombrie are loc prima tentativa de a descoperi unde se scurg apele prin folosirea de uleiuri din șisturi bituminoase si săruri care colorează(10 kg de fluoresceina sodica și 20t sare) - după 60 de ore acestea se regăsesc în izvorul de la Aach.

Pana în 1904 Dunărea se scufunda aproximativ 80 de zile pe an, înregistrările din secolul XX arata o medie de 209 de zile cu albia uscata. Acest lucru dovedește ca sistemul de crevase, grote și peșteri evoluează, apa dislocând anual aproximativ mii de metri cubi de calcar.

Dacă pe vremea romanilor Dunărea le era granița, în aceste condiții de evoluție ma întreb cum va arata râul în câteva zeci de ani.

Afluenții Dunării însa au grija ca ea sa ajungă măreața la Marea Neagra :-)

 

Izvorul Ach - cel mai mare din Germania

Links:
https://en.wikipedia.org/wiki/Danube_Sinkhole
http://www.lehmpfuhl.org/Html/Exkursionen/BW/Aachtopf/Aachtopf.html
http://www.donauversickerung.info/donauversickerung_1.html

Italy

This week-end we experienced Italy.
The stay was short but full of taste, sun and charm.

We decided to reach Pinerolo by using the toll free roads (since last time we had to pay around 40 euros) The way, even if it was shorter, it took aprox. 1 hour more, but if you are used with such roads (passing through villages and fields - like in Romania) and have nice weather, you can really enjoy such a trip.

The scent of fresh mown hay and of linden trees, the afternoon sunlight, the murmur of rivers, the colors of the old and new houses, the tranquility of people sitting in front of the yard and having a chit-chat, the taste of golden ripe apples all these made it a very pleasant ride.

But one needs a certain "eye" to be able to enjoy such things.
You need to be able to give from your time, you need to be patient with the the bikers on the street and not only, you need to drive slower so that you can shortly look left or right, you need to stop using the AC and let the breeze from the fields come in.
And to stay practical, these king of ways should not be very long.

Because I mostly relaxed and helped with navigation the pictures you will see are just taken from internet (according to my memories and most prominent impressions)

 

reminded me of Monet

poplars

Novara

Rice fields in Novara region

The rivers we crossed were so beautiful - I felt like stopping and having a bath - just like these guys :-)

and there was a lot of construction material - river stone

local materials were used in construction since ages - here is Cantina dei Santi - Novara (~1400). This we did not visit but in my attempt to expose the sustainable way of building, I found this picture. It stroke me especially because the king in the middle resembles to the personages painted on our monasteries

Cantina_dei_Santi 

And here I would make a short parenthesis.

Someone, referring to the Romanians in Italy, was saying "Romanians are like Coca Cola, you find them everywhere". I laughed but then I realized how true that was when, listening to Radio Torino International, I heard not only Romanian music but also speech.

But why are so many Romanians (at least in that part of Italy where we've been) ? I asked myself.

I found 2 big reasons.

Life in Italy is very similar to the one in Romania - they seem to like the sun, the good wine, and having fun (and as a German colleague was saying: "I think they like it too much") Everywhere is full of color, flowers, hum, but also many building in disrepair. Streets are as bad as in other places (see Romania) and people don"t seem to hurry anywhere. 

On top of that the weather is very nice and whether you have your own garden or you buy from (the widely spread and not expensive) local farmers the fruits, vegetables and other products are very tasty. 

And let's not forget the easiness to learn Italian for a Romanian. As a kid in school I was watching cartoons on Italian channels in Italian so the benefit of it is that now, as a grownup I can understand it and even speak a bit and this without staying there and without any school. So I imagine adapting to Italy comparing to Germany is much easier for a Romanian.

Another reason for which I found in Torino area (IT) a lot of people from Galati area (RO), I think, it has economical roots. Galati was a big industrial center - at least before revolution - after that everything, or big part of it, closed so many people, working for that industry remained without job.

On the other side the northern part of Italy has similar profile - well industrialized area that could absorb qualified or semi qualified working force.

So here we are, complete families, villages, relocated from Namoloasa to Pinerolo.

And you would be surprised to see that they all watch Romanian TV Chanels, eat food imported from Romania and have their community - which, because of the language resemblance, is very connected to the Italian one.  

At least this was my feeling.

Italian style - artisan, colors, sun and a certain "laissez faire, laissez passer"