O altfel de mamaliga ce a mers direct la suflet

Dragii mei,

Citisem acum o vreme intr-o carte (Dumnezeu s-a nascut in exil de Horia Vintila (carte care spune lucruri atat de frumoase ca m-a impins si spre ceva cercetari ca sa vad daca lucruile sunt si adevarate, nu numai frumoase. Si nu am ramas dezamagita))
cum spuneam
citisem ca oamenii de pe langa Tomis mancau peste (preparat in special prin fierbere), beau lapte cu miere, ca bautura de bun venit si isi faceau o fiertura de cereale pe care o mancau cu carne sau altele.
Aceasta fiertura de cereale exista in ziua de atazi sub forma binecunoscutei mamaligi.
Insa eu am vrut sa redescopar stravechea "mamaliga" facuta din cereale.
Corect ar fi spus facuta din mei, inainte de porumb.
Dar ce ar fi daca intr-adevar am putea folosi mai multe cereale ?
mai ales ca cerealele au un aport important de minerale si vitamine (in special vitamina E si B-urile)

Totul bun si frumos - voi incerca o mamaliga din mai multe cereale.

Dar unde gasesc aceste cereale si mai ales sub forma care trebuie ?
Faina de secara se gaseste, dar e pentru paine, la fel si cea de ovaz...
Norocul a facut ca intrand din curiozitate la un magazin bio am vazut pe etajera un dispozitiv interesant : "Getreidemühle" adica o rasnita speciala pentru cereale si uz moderat. Si ca bucuria sa imi fie intregita aveau si saci cu cereale boabe.
Asa ca dupa ce am probat marimile de macinare - pentru ca produsul final sa semene cu faina de porumb la aspect - am plecat spre casa cu doua pungute pline de nerabdare, veselie si ... faina de ovaz cu orz, secara si un grau rar.
Am pus ceaunelul repede la foc cu putina apa si sare.
In clocotul apei am adaugat putintel malai si faina magica.
Putem aici vorbi de magie doar in sensul perceptiei mele,
eu in fata unui ceaun in clocot, incercand un amestec ciudat in speranta obtinerii unui rezultat "miraculos" :-)

Iar rezultatul mi-a fost miraculos insa nu va pot impartasi decat poza si impresiile.
Mamaliga aceasta mai altfel
imi oferea un gust nou, amestecat intre paine si mamaliga, potrivit cu branza cum ar fi fost si cu friptura ...
si neasteptat,
mi-a dat sentimentul ca am ceva in comun cu oamenii de acum sute de ani, de acum mii de ani.

A fost o experienta placuta culinara si spirituala

de aceea v-o recomand cu caldura si voua.

short colorful retrospective of 2012

Freiburg

Danube spring

summer

Sighisoara

Praid - with my family

Wood Museum - Campulung Moldovenesc

the beautiful Prut River

view towards my neighborhood Stuttgart

early autumn morning - going to work

my message for the  Good Food March

some good food picked from our garden

my idea for "Ideen Wettbewerb" (Ministerium von Integration)

2 blocs away

a dress I made inspired from Chanel's biography

an old lamp with a new (self invented:-D) lampshade

"Christmas for all"- donations from my colleagues for children
CENIT project - document 

my corner

other kind of work

This week I worked a bit.
The result : a super double bag, hand painted with the Palace of Culture in Iasi
:-)

a venit iar iarna

2012
a fost un an în care mi-am încălțat ciuboțelele și am pornit pe drumul meu.
Si la propriu și la figurat.
Stuttgart-ul e un oras mare si desi locuiesc la cateva minute cu tramvaiul de centru, drumul meu de acasa pana la serviciu trece peste câmpuri și grădini, pe lângă scoli sau grădinițe.
Primăvara plantele scot capete verzi spre soare iar copacii se îmbracă în straie cu flori.
Vara holdele de grâu se leagănă în vânt și copii veseli se bucura de rodul cireșilor.
Toamna ninge întâi cu frunze gălbui iar apoi neaua se așterne peste tot.
Câteodată e vânt aspru iar alteori florile se desfac în lumina calda.
Asa a fost drumul meu in 2012.


Acum e iarna și se apropie Crăciunul.
Eu ma bucur de zilele de concediu și de compotul de mere cu scorțișoară,
și sper ca Mosul sa vina la cat mai multi copii,
si ca sa recunosc, sper sa vina si la mine.
Dar de data asta nu îmi mai doresc jucării și nici bijuterii,
as vrea mai bine sa fiu sănătoasă, înțelegătoare, cu putere de munca si cat mai aproape de cei dragi.
Si noua tuturor sa ne aducă mintea cea dreapta și dragoste.

caini vagabonzi si vaci fara coarne

Ce legatura exista intre aceste doua tipuri de animale ?


Sa luam intai cainii comunitari care in Romania se plimba mai mult sau mai putin nestringeriti.
Cum de s-a ajuns la o asemenea situatie ?
Explicatia pe care o gasesc este ca pur si simplu oamenii ii tolereaza si mai mult chiar ii indragesc - le dau mancare, se joaca cu ei cand vin de la serviciu si chiar le improvizeaza adaposturi.
Majoritatea - atat patrupede cat si bipede - gasesc armonia convivialitatii.
Se mai intampla totusi si cazuri cand ori unii, ori altii cauzeaza incidente (ori cainele e turbat, ori "omul e rau"). Unii ar zice ca e un esec al civilizatiei  - eu spun ca e selectie naturala.

© facebook page

Pe de alta parte, in fermele civilizate, vacutele cu privire blanda (ca sa nu spun tampa) si fara coarne isi fac datoria si alimenteaza societatea cu trebuinciosul lapte.
Evident, pentru ca aceasta convivialitate sa fie mai confortabila si eficienta ele trebuie sa fie eliberate de periculoasele arme. Nu cumva vreun toreador care le mulge - pardon in ziua de azi numai bunica mai mulge vaca, in rest procedura se realizeaza cu cele mai profesionale aparate si la cele mai inalte standarde- nu cumva acest manipulator de super tehnologii sa fie luat pe sus in vreo coarna.
Aici armonia o face cel cu fierastraul.

Deci dupa cum vedeti mare legatura nu exista
era doar o paralela la cum reusesc unii oameni, sau altii sa armonizeze.

restoration versus crafts

Recently I saw an interesting reportage about the ASTRA Muzeum in Sibiu
TVR Cultural-academia-romana-prezentul-continuu
An impressive story about a successful project between Romania - Islanda, Lichtenstein and Norway.

In Sibiu it was created the biggest center of restoration and conservation of traditional objects in South-Eastern Europe.
With modern materials and techniques gifted people bring to life old ceramics or wooden items, textiles or religious icons and also complete houses.

It is a way of revealing our roots and finding our cultural identity.
It is a great step.

And I would go further and I would say
our culture should continue not only through restoring the remains,
we should still produce culture, authentic and characteristic.

And culture is not only about the books read and the operas seen
is also about a style of living,
it is also about our capacity of realizing beautiful objects and beautiful facts.

Before restoring a wooden tool I would show a child how he can build it and use it.
Who knows when he comes up with an improving idea.
And this will means evolution - but a healthy one, based on real knowledge and need.


So if you show to your sister/nephew/grandchild how to knit, or how to carve in wood, how to graft a tree or how to tolerate a bee, or even how to grow a tomato plant - (s)he will be richer with one good experience